Un blog invizibil

Dus cu pluta

2011-06-21T16:28:00.005+03:00

Plec, mă duc, nu mă mai întorc

M-am aşezat pe plută, urează-mi noroc

În depărtare se vede o mare furtună,

"Ai soarele în ochi" obişnuia să-mi spună

Dar soarele oare mă va ţine încălzit

În nopţile care încă n-au venit?

Fulgeră şi fulgii sunt prefăcuţi în apă

Mă ridic în picioare şi puhoiul s'arată

Urlu şi mă bat cu pumnii în piept,

Poseidon însuşi îmi trimite al său trident

Îl ridic falnic în aer şi arăt înspre cer

Locul în care m-a părăsit cel mai frumos înger.

no rest for the wicked

2011-02-11T11:11:00.005+02:00

Se fac 39 de ore de când m-am trezit… simt că nu mai am energie și doresc cu ardoare să dorm. În drum spre pat realizez că soarele s-a ridicat mândru la orizont și îmi sfidează retina într-un mod brutal. “Te urăsc!” îmi spun în timp ce închid ochii. Dar cum poţi urâ un lucru atât de frumos? și privesc către soare, pierdut printre gânduri, lănsându-mă pradă durerii.

Durerea… ce sentiment puternic; ca un venin te paralizează, pătrunde pretutindeni pana-și găsește loc în creier unde se stabilește comfortabil ca un parazit. Durerea pentru mine este ca o asistentă medicală care îţi injectează un sedativ în perfuzie și îţi spune în același timp “Nu-ti face griji, totul o să fie bine.”. Te lași păcălit de zâmbetul ei fals și de vorbele liniștitoare și constaţi mult prea târziu că durerea nu dispare, ea devine acută, însă nu poţi face nimic pentru că ești amorţit. Vrei să urlii, să fugi, să fie ca înainte… toate în zadar, pentru că rămâi în același loc, în aceeași situaţie. Singurul lucru liber este mintea. Trebuie să extermini parazitul și să refaci beatitudinea mentală. Trebuie! dacă vrei să nu te mai doară.

Schimb cursul acţiunilor și mă indrept către baie. Vreau să mă bărbieresc. Mă dau cu spumă, îmi aprind o ţigare și incep jocul “cine clipește primul” cu nenea din oglindă. Iar m-a bătut. Desigur că din nou dau vina pe fumul de ţigare care m-a facut să lăcrimez. Mă spal pe faţă de spumă, mă șterg și realizez că nu m-am bărbierit… mi-e lene să repet acţiunea, plus că barba e mai moale acum, îmi place.

Trag o pereche de blugi pe mine, un tricou și haina neagră. .Îmi pun ceasul, ochelarii și am plecat. Bocancii mă așteaptă agitaţi la usă de parcă ar avea lesa în dinţi; n-am chef să îmi leg șireturile.

Asist la un paradox în drum spre staţia de autobuz: timpul se mișcă mai încet iar oamenii mai repede. Un fenomen extraordinar care-mi trezește toate simţurile crtice. Încep să analizez tot ce se petrece, de la ciripitul păsărilor la mimica și gesticulaţia trecătorilor. Oare visez? Mă simt de parcă sunt prins între real si imaginar. Nu m-ar surprinde dacă ar opri o limuzină în faţa mea și trei femei superbe m-ar invita la un pahar de șampanie în spatele geamurilor fumurii, departe de soare. Și totuși nu apare nici o limuzină, așa că trebuie să-mi șterg rânjetul tâmp de pe buze. Trebuie doar să nu mă mai gândesc la ele… AAA! E ca și cum ai cere unui babuin să fie civilizat la masă.

Urc în autobuz și mă așez la geam. Nu am idee încotro mă îndrept. La un moment dat în faţa mea se așează o domnișoară superbă, șatenă cu ochii mari căprui. Soarele părea că o iubește, oferindu-i cadou razele sale calde și fermecătoare. Parfumul ei m-a îmbătat din prima secundă când mi-a adus aminte de picnicurile la iarbă verde din copilărie.

- Nu te supara, ști cumva dacă autobuzul ăsta merge la cimitirul Eroilor? mă intrebă cu o voce timidă.

Buzele ei cărnoase se mișcau cu atata senzualitate încât îmi era imposibil să clipesc, să nu pierd cumva un moment preţios. Se conturau în lumina soarelui după bătăile inimii mele.

Este lesne de înţeles că nu am auzit întrebarea când un astfel de spectacol grandios era în desfășurare. În schimb hazardul și-a jucat rolul și capul meu s-a clintit in sens de “Da” din cauza mișcărilor autobuzului.

- N-am fost niciodată într-un cimitir… știu că este bizar și pripit, însă vrei să mă însoţești? Te rog!

Același hazard și-a jucat cartea și până să mă dezmeticesc m-am trezit întinzându-i mâna să coboare din autobuz.

A de la amândoi

2010-03-11T06:49:00.006+02:00

Aseară eram într-o livadă cu vişini, un miros înţepător de fructe roşii mă îmbăta şi mâinile-mi erau pătate de cerneală amară. Simţeam vişinele strivite între dinţi şi buzele îmbibate de zeamă acră şi amară. Deliram… şi totuşi ştiam că am un scop, trebuia să o găsesc.

Ah, livada de vişini, eram înconjurat de fructe amare, de sâmburi striviţi şi carnea-mi era patată de sânge proaspăt, sânge de vişină, roşu şi amar. Mii de pomi învârtindu-se amteţitor în jurul meu… Derutat, mi-am continuat căutarea în marea vişinie cu speranţa că inspiraţia mă va lovi la momentul oportun şi fiinţa mea va zbiera din tot sufletul că a găsit-o.

Istovit, m-am întins sub un vişin tânăr. Îl ştiam de mult timp (lat. pridem), atât de demult încât nu observasem că vişinele lui erau coapte. Nu mai aveam simţire, parcă nu mai existam,eram doar o urmă, o picătură de viaţă, o picătură dureroasă cu miros de vişine coapte, mâinile îmi miroseau a vişine, şi părul, şi lumea întreagă. Trupul meu istovit se mişca spasmodic, trupul meu intoxicat de mireasma, de beţia acră a vişinelor.

Şi tocmai când vroiam să mă ridic, un fior cald m-a cuprins. Era ea.

Un prim sărut dulce-acrişor şi lumea nu mai avea graniţe, zâmbetul ei îmi dădea energie să zbor până la stele iar atingerea ei mă mişca aşa cum vântul blând de primăvară adie peste câmpiile pline de flori.

Vişinele poartă scris în carnea lor poveşti uitate de mult, vişinele poartă în ele parfumul primelor iubiri, aşa cum unii asociază primul sărut cu un măr, sau cu o stea căzând, aşa asociez eu vişinele dulce-acrişoare cu iubirea.

M-am trezit acum o oră. M-am trezit fredonând. Am zâmbit şi am continuat să fredonez! Aş mânca nişte vişine…

...doua cuvinte

2010-02-04T07:59:00.003+02:00

Când mergi singur pe stradă şi visezi cu ochii deschişi... atunci, în acele momente te auzi cu adevărat; atunci poţi spune: "Da băi, eu sunt ăsta.” ...si mergi agale, nimeni şi nimic nu te interesează. Nu contează că durează 5 min sau 5 ore, important e că simţi.

Aşa am simţit când mă întorceam într-o seară calda de vara de la gara. Privind lumea care trecea parcă zburând pe langă mine, un zâmbet tâmp mi s-a fixat pe faţă, parcă avertizând lumea din jur că sunt într-o stare de visare.

Un verde pufos şi vesel îmi invadă privirea; ochişorii ei carismatici pot vindeca probabil şi cele mai adânci răni sufleteşti. Desigur, ea ar spune că nu e aşa şi ar roşi imediat, însă pe mine nu mă poate păcăli. M-a vrăjit de la primul bună când, ca un copil de 5 ani încercam să nu mă bâlbâi şi să nu par emoţionat. Uitam de tot şi toate când în privirea şi zâmbetul ei mă regăseam.

Acum răsuflu greu, căci am fugit. Numai aşa o pot lasă în urmă, altfel aş fi ramas în tren rostind doua cuvinte: "deci bună!”

Când ai aşa ceva în viaţă restul par floricele, zâmbeşti întruna şi nu mai vezi alte probleme.

Vâscul și sărutul

2010-01-31T01:32:00.002+02:00

Primul articol pe anul acesta la mine pe blog. Aşadar m-am gândit să încep cu dreptul sau mai exact cu buzele :P

“Vâscul este un simbol pentru pace şi bucurie. O tânără ce stă sub vâsc nu poate refuza să fie sărutată. Acest sărut poate însemna o dragoste profundă, o prietenie veşnică sau bunăvointă.”

Acum vă întreb: De ce sunt singurul care incă duce această tradiţie mai departe? Umblaţi cu vâscul după voi! Împărţiţi sentimente calde in stânga şi în dreapta! Nici nu va imaginaţi câte persoane de abia aşteaptă să le oferiţi atenţie, unele nici măcar fiind conştiente de acest lucru.

Nu trebuie să fii neapărat băiat pentru a invoca vâscul ca motiv pentru un sărut. Fetelor, am pretenţii de la voi. Luaţi atitudine, fiţi moderne şi in acelaşi timp tradiţionale.

P.S.: Trăiesc şi mă bucur de fiecare sărutare! :*

Now I know, in the jurney of life just find someone as normal as you

2009-12-27T17:07:00.001+02:00

După cum puteţi vedea, îmi lipseşte o doagă sau două dar hei, ăsta sunt şi chiar nu aş vrea să fiu altcumva.

Câţi dintre voi aţi încercat din răsputeri să vă adaptaţi la comportamentul şi aşteptările persoanei iubite? De câte ori a trebuit să lăsaţi de la voi doar de dragul de a nu porni o ceartă? Nu v-aţi săturat să nu fiţi apreciaţi pentru ceea ce sunteţi? Să fiţi ridicularizati doar pentru că sunteţi aşa cum sunteţi?

Până vă gândiţi vă spun eu: Da, m-am săturat. No more nice guy, no more bad guy. Just me from now on!

Că sunt romantic, nebun de legat, că n-am prea mulţi bani şi că sunt crăcănat. Că mă numesc Ion şi am vocea caldă şi-mi place să beau până mă fac grămadă. Că-s filosof, slab şi simpatic şi că sunt bun la pat, nebunatic. Că vreau plăcintă de mere cu lapte, că-mi place roşul şi sunt pus pe fapte. Că am o soră şi vreau non-stop să o bat şi cu toate astea o iubesc necondiţionat…

Aceste lucruri sunt adevărate, răspunsul meu este DA la toate.

Că-mi place rozul, că-s vegetarian şi-n fiecare zi îmi scriu în jurnal. Că toată lumea mă iubeşte şi Dumnezeu mă ocroteşte. Că nu înjur, beau sau fumez, că toată lumea o manipulez. Că vreau să plec în altă ţara, că aici e rău şi răul mă doboară. Că sunt introvertit şi am ochii albaştrii, că tata mă urăşte şi vreau să fiu un nazi.
Răspunsul meu la toate este unu singur, NU. Aşa că nu mai asculta ce spune unu’ altu’.

Despre tine

2009-11-21T23:56:00.006+02:00

Hai să vorbim, despre orice dorim. Despre zi şi noapte, despre stele colorate cum se pierd în şoaptele romantice rostite de o pereche de buze duioase. Să nu ne intereseze dacă ziua de mâine o să evolueze în ceva ciudat, căci până la urmă toţi suntem în acelaşi căcat. Despre ce te face fericită, cine te-a iubit şi pe cine ai iubit. Lucruri mărunte care le întâlneşti zi de zi, toate sunt motive pentru a zâmbi.

Nimic pe lumea asta nu este imposibil. Avem puterea de a crea un lucru incredibil. Vorbesc despre iubire, căci este singurul sentiment care are valoare într-o lume de lucruri materiale.

Ajungi la un moment dat în viaţă când pur şi simplu rămâi fără speranţă. În astfel de momente decisive nu te panica, pentru că viaţa este plină de surpize iar cu puţin calm şi discernământ le poţi transforma în lucruri pozitive.

Cine ţi-a spus că nu eşti tu cea care poate realiza tot ce-i pofteşte inimoara? Cine te-a păcălit că dincolo de necazuri şi de lacrimile căzute pe obrajii tăi rumeni nu există fericire? Eşti specială. Crede-mă, pentru că te cunosc iar aceste rânduri sunt scrise pentru tine şi au un rost.

Gândeşte-te că mergi pe stradă şi lumea ţi se pare fadă, dar cu puţină speranţă Cupidon al tău învăţă că are un arc şi-o tolba cu săgeţi pe care-l poate îndrepta către "cel mai măreţ" punct din raza sa. Şi uite aşa lucrurile iau o întorsătură plăcută, privirea din pământ ţi se ridică, simţi soarele din nou pe faţa ta… e totul bine, nu-i aşa?

I see you baby shakin' that ass

2009-11-18T16:45:00.002+02:00

Câţi dintre voi au simţit pe propria piele plictiseala de la metrou? Şi nu numai atât, mai avem şi nervii, agitaţia, aglomeraţia, mirosul... în fine, un amalgam de experienţe urâte. Ei bine, fiecare are modul său pentru a trece timpul mai repede în acest mijloc de transport, iar eu nu puteam face excepţie de la regulă; nu de data asta.

Mi-am pus pe telefon melodia I see you baby shakin' that ass de la Groove Armada şi universul Metrorex s-a transformat într-un loc foarte amuzant şi primitor. De ce? Din simplul motiv că auzeam în căşti "I see you baby shakin' that ass" iar în jurul meu dintr-o data vedeam numai funduri. Mici, mari, bombate, obraznice, delicioase... Mi-a fost imposibil să nu zâmbesc necontrolat în timp ce mergeam de pe un peron pe altul şi descopeream acest univers nou numit Metroass.

E extraordinară puterea muzicii (m-a binedispus), puterea zâmbetului (am binedispus pe alţii), puterea funduleţului bombat (ne binedispune pe toţi).

Astfel că data viitoare când vă aflaţi la metrou (şi nu o să fie grevă) ascultaţi I see you baby shakin' that ass.

Lovebite

2009-11-17T18:44:00.002+02:00

Sau hickey (mai pe româneşte, "vai dragă ce semn ai pe gât!").

Nu v-aţi întrebat cine le face şi cu ce scop? Adică sigur, din nume ne dăm seama că e vorba de dragoste la mijloc. Dar asta să fie singurul adevăr? Răspunsul vi-l dau eu să nu vă chinuiţi capușoarele drăguţe: Nu, nu e numai dragoste la mijloc.

Avem o varietate largă ca mărimea XXL la budigăii lui Terente:

1. Realizat de iubit/iubită din greşeală. Prea mult patos. Dar e de înţeles pentru că românul e mai calic de fel şi când pune botul, profită la maxim.
“Mmm ce bună/bun eşti, n-aş mai pleca de aici în veci.”

2. Realizat de iubit/iubită intenţionat. Să afle tot poporu că e luată/luat.
” Păi ce mama naibii, noi ne jucăm aici? Crezi că poţi să ai o relaţie cu mine şi să nu afle lumea?”

3. Realizat de X pentru a-l face gelos pe Y. Eee, deja se încălzesc lucrurile.
“Da fata/frate, eram aseară în club şi m-am trezit pe ringul de dans cu buzele unui tip/unei tipe superb/superbe pe gât. Pur şi simplu divin.”

”Ce e cu semnul ăla pe gâtul tău? Avem o ceartă şi tu te duci repede să te violeze panaramele/vagabonzii pe gât??? Curvă ce eşti!”

4. Realizat de aspirator sau de machiaj. No comment!

Aşa că data viitoare când întâlniţi pe cineva cu un “vai dragă ce semn ai pe gât!” fiţi mai înţelegători.

Bine m-aţi găsit!

2009-11-17T17:03:00.003+02:00

Ţinând cont că ne apropiem de anul fatidic 2012 (conform calendarului maiaș şi nu numai) m-am simţit obligat să îmi aduc aportul la comunitatea de blog-eri. Buuulshit!

Motivul e de fapt mult mai simplu. Arabu, cunoscut şi sub numele de Adam Bum-Bum(my brother from another mother), m-a corupt să-i citesc blogul de ceva vreme şi acum se pare că nu mai rezist tentaţiei de a mă evidenţia în scris.

Blogul va fii... un turn Babel al subiectelor din întreaga lume. Așa că vă puteți aștepta să citiți într-o zi despre noile cuceriri ale maidanezului Codiță din zona Floreasca iar în altă zi despre cum a ajuns in stomacul unui chinez infometat.
Daca uneori (probabil destul de des) nu veți ințelege mentalitatea sau raționamentul meu, nu va panicați; nu trebuie decat să luati viața de testicule și… totul va fii mai clar.