A de la amândoi

Aseară eram într-o livadă cu vişini, un miros înţepător de fructe roşii mă îmbăta şi mâinile-mi erau pătate de cerneală amară. Simţeam vişinele strivite între dinţi şi buzele îmbibate de zeamă acră şi amară. Deliram… şi totuşi ştiam că am un scop, trebuia să o găsesc.

 Ah, livada de vişini, eram înconjurat de fructe amare, de sâmburi striviţi şi carnea-mi era patată de sânge proaspăt, sânge de vişină, roşu şi amar. Mii de pomi învârtindu-se amteţitor în jurul meu… Derutat, mi-am continuat căutarea în marea vişinie cu speranţa că inspiraţia mă va lovi la momentul oportun şi fiinţa mea va zbiera din tot sufletul că a găsit-o.

Istovit, m-am întins sub un vişin tânăr. Îl ştiam de mult timp (lat. pridem), atât de demult încât nu observasem că vişinele lui erau coapte. Nu mai aveam simţire, parcă nu mai existam,eram doar o urmă, o picătură de viaţă, o picătură dureroasă cu miros de vişine coapte, mâinile îmi miroseau a vişine, şi părul, şi lumea întreagă. Trupul meu istovit se mişca spasmodic, trupul meu intoxicat de mireasma, de beţia acră a vişinelor. 

  

Şi tocmai când vroiam să mă ridic, un fior cald m-a cuprins. Era ea.   

Un prim sărut dulce-acrişor şi lumea nu mai avea graniţe, zâmbetul ei îmi dădea energie să zbor până la stele iar atingerea ei mă mişca aşa cum vântul blând de primăvară adie peste câmpiile pline de flori.   

Vişinele poartă scris în carnea lor poveşti uitate de mult, vişinele poartă în ele parfumul primelor iubiri, aşa cum unii asociază primul sărut cu un măr, sau cu o stea căzând, aşa asociez eu vişinele dulce-acrişoare cu iubirea.   

 
M-am trezit acum o oră. M-am trezit fredonând. Am zâmbit şi am continuat să fredonez! Aş mânca nişte vişine…

...doua cuvinte

 Când mergi singur pe stradă şi visezi cu ochii deschişi... atunci, în acele momente te auzi cu adevărat; atunci poţi spune: "Da băi, eu sunt ăsta.” ...si mergi agale, nimeni şi nimic nu te interesează. Nu contează că durează 5 min sau 5 ore, important e că simţi.


Aşa am simţit când mă întorceam într-o seară calda de vara de la gara. Privind lumea care trecea parcă zburând pe langă mine, un zâmbet tâmp mi s-a fixat pe faţă, parcă avertizând lumea din jur că sunt într-o stare de visare.


Un verde pufos şi vesel îmi invadă privirea; ochişorii ei carismatici pot vindeca probabil şi cele mai adânci răni sufleteşti. Desigur, ea ar spune că nu e aşa şi ar roşi imediat, însă pe mine nu mă poate păcăli. M-a vrăjit de la primul bună când, ca un copil de 5 ani încercam să nu mă bâlbâi şi să nu par emoţionat. Uitam de tot şi toate când în privirea şi zâmbetul ei mă regăseam.


Acum răsuflu greu, căci am fugit. Numai aşa o pot lasă în urmă, altfel aş fi ramas în tren rostind doua cuvinte: "deci bună!”

Când ai aşa ceva în viaţă restul par floricele, zâmbeşti întruna şi nu mai vezi alte probleme.

Vâscul și sărutul

Primul articol pe anul acesta la mine pe blog. Aşadar m-am gândit să încep cu dreptul sau mai exact cu buzele :P

“Vâscul este un simbol pentru pace şi bucurie. O tânără ce stă sub vâsc nu poate refuza să fie sărutată. Acest sărut poate însemna o dragoste profundă, o prietenie veşnică sau bunăvointă.”

Acum vă întreb: De ce sunt singurul care incă duce această tradiţie mai departe? Umblaţi cu vâscul după voi! Împărţiţi sentimente calde in stânga şi în dreapta! Nici nu va imaginaţi câte persoane de abia aşteaptă să le oferiţi atenţie, unele nici măcar fiind conştiente de acest lucru.

Nu trebuie să fii neapărat băiat pentru a invoca vâscul ca motiv pentru un sărut. Fetelor, am pretenţii de la voi.  Luaţi atitudine, fiţi moderne şi in acelaşi timp tradiţionale. 

P.S.:  Trăiesc şi mă bucur de fiecare sărutare!  :*