 |
Trece o zi, două, patru, mai trece una și așa se face săptămâna. Fiecare zi este o provocare, fiecare noapte este un prilej de sfidare a normalității mele. Ai trezit în mine un sentiment dubios, căci prin natura sa este atât de frumos încât mă neliniștește, îmi agită gândurile, nu-mi dă răgaz să le pun în ordine... nu știu să gândesc cu inima iar mintea este depășită de amploarea situației ce nu are precedent. Am nevoie de ajutorul tău pentru a pune lucrurile în ordine.
Eu nu rămân fără cuvinte și totuși cu tine nu mai reușesc să... nu mai reușesc să exprim tot ceea ce gândesc. Te iubesc! asta o pot spune cu siguranță, dar siguranța asta se luptă cu imaginea pe care mi-am creat-o despre tine în vremea când eram puștan.
Trece o săptămână, două, trei, mai trece una și așa se face luna. Timp. Timp în care să te bucuri de lucrurile mărunte metamorfozate precum fluturii ce-ți apar în stomac pe neașteptate.
O vorbă dulce, un zâmbet ștrengar, o privire plină de înțeles sunt lucrurile după care tânjesc și nu o să mă opresc până când tot ceea ce simt nu o să aibă un înțeles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ţi-a plăcut articolul? Comentează-l. Nu te doare mâna.
Nu ţi-a plăcut? Greu de crezut. ^^